Scobitori de porţelan

Din când în când mai dau peste câte-o chestie care mă face să fiu mândru de oraşul ăsta.

Bine ai venit în Bucureşti! Un oraş plin de surprize la colţ de stradă…

…şi de cetăţeni cu un înalt simţ al răspunderii civice.

La Zilele Bucureştiului eu mi-am făcut apariţia aşa, tiptil şi nocturn. De altfel nici n-am prea avut mari tangenţe cu festivităţile propriu-zise, ce nu mi s-au părut o idee rea dar pur şi simplu nu prea m-au atras. Alt eveniment, în schimb, avea să-mi facă mie seara de sâmbătă, dar asta mai încolo.

Zilele Bucureştiului, aşadar, prilejuite de aniversarea a 549 de ani de atestare documentară a urbei ăsteia minunate. S-a scos lumea în stradă la chestii moca, mostly, fie că a fost vorba de expoziţii sau muzee sau piese de teatru sau concerte sau demonstraţii de artă urbană. Şi partea tare e că în stradă a ieşit lume mişto. Cel puţin pe Victoriei şi prin centrul vechi, departe de Magheru, Unirii şi centrele de maxim interes gen Parcul Izvor. Ambivalent mai e şi Bucureştiul ăsta, să fiu al naibii.
Partea cea mai tare, oricum, a fost că a funcţionat transportul în comun până pe la 3 dimineaţa.
De ce nu se poate institui chestia asta ca normă?! Hello! A făcut RATB mai demult ditamai sondajul cu “ce linii aţi prefera să fie incluse în transportul de noapte”. Mai demult însemnând vreo 2 ani. Evident că nu s-a mai mişcat nimic de-atunci, de ce să avem şi noi ceva civilizat pe coclaurile astea?
Îmi place că, în schimb, băgăm palmieri în Piaţa Universităţii :)) Palmieri care nu-s urâţi ei aşa (deşi îs cam pitici, fie vorba între noi), dar serios, piaţa aia are nevoie de un landmark. Ceva care s-o caracterizeze, să-i dea o identitate. Ceasul ăla nu prea se achita de datoria asta, recunosc, dar hai frate să găsim o soluţie. Eventual mutat Mihai Viteazu de-acolo de unde stă, si-aşa distanţa nu e mare iar în locul în care e acum e destul de înghesuit (şi de stingher) între alte 3 statui. Amplasarea în centrul pieţei i-ar oferi o expunere mai bună şi ar scoate mai mult în evidenţă statuia care oricum n-are dimensiuni prea monumentale.
Şi asta-i doar una din multele idei.

Dar mă rog.
Altă problemă pe care-o are oraşul ăsta este curăţenia. Şi nu, nu mă refer la firmele de salubrizare care nu-şi fac treaba, şi-or face-o. Mă refer la oamenii care nu pot, fi-r-ar al naibii, să ţină în mână o hârtie 2, 3 minute până ajung la un coş de gunoi. Treceam sâmbătă noapte prin faţa BNR, unde se amenaja locul pentru un spectacol. Scenă măricică, multe scaune, covor roşu, aranjamente florale, am înţeles că o grămadă de lume ‘bună’ (including seigneur le maître, Oprescu) s-a arătat pe-acolo. Mă întreb dacă până la începerea spectacolului au făcut ceva cu grămezile de hârtii, mare parte fluturaşi publicitari and the like, ce zăceau pe partea cealaltă a străzii. Alea se vedea că erau proaspete. Străzile, alea de prin centrul vechi cel puţin, musteau de Poliţie. N-ar fi fost normal să ia unii nişte amenzi pentru mizeria aia?

Nu în România. Probabil că nici n-avem vreo lege care să oblige la aşa ceva. Şi chiar dacă am avea, cine-ar impune-o? Poliţia? =)) Ei, aş!
Oricum, măcar oraşul e viu. Uneori mă mai apucă îndoiala, dar mi-e repede spulberată. E bolnav, e cangrenat ca naiba, dar e viu. Încă.
La mulţi ani, Bucureşti. Să apuci să mai vezi măcar încă 51 de ani, să faci şi tu un rotund 600.

E reconfortant, oricum, să vezi că se mai petrec totuşi şi lucruri faine. Iar acum îmi dau seama ce corcitură de post o să iasă ăsta.
[de-aia l-am separat în două iar jumătatea ailaltă, prilej de rememorări şi muzică faină, va fi într-un articol următor, hihi - n.a.]

E parcă o stare de fapt zilele astea. Adică the very fabric of existence, ştii? Parcă toate lucrurile se ţes în jurul ploii ăsteia, n-ai impresia? E oarecum neliniştitor, pe lângă că e frig, parcă mai frig decât ar fi trebuit.
A venit toamna, iar asta e greu de negat. A venit toamna, şi iată că până şi din copacul vieţii au pornit să cadă frunze. Rămâneţi cu bine, maeştrilor… Lumea acum e mai săracă fără voi.

My friend Dany se întreba dacă Rick Wright o mai compune, de-acum, ceva împreună cu Syd. Poate că da. Acum probabil le e mai uşor. Departe de lumea asta grăbită şi nerecunoscătoare. Şi probabil porni-vor un jam-session de proporţii cereşti împreună cu Hendrix, Lennon, Harrison, poate chiar şi Morrison… Iar printr-un colţ Kurt Cobain, Layne Staley şi, probabil, Cliff Burton vor sta şi vor strâmba din nas.
Iar maestrul Ştefan Iordache împarte din nou scena cu alţi maeştri - Dem Rădulescu, Adrian Pintea, Florian Pittiş… şi nu mai scriu, că doare. Dar voi îi ştiţi, sper. Pe toţi cei pe care îi uităm atât de uşor. Pe toţi cei cărora nu ştim să le arătăm recunoştinţa noastră.

Primăria Capitalei a dat recent drumul “dezbaterii publice” privind alcătuirea şi amplasarea memorialului Holocaustului. A scris presa ceva? S-a dezbătut ceva? Pe Internet precis nu s-a dezbătut nimic, nici un articol apărut cu ştirea neavând şi un link. O trimitere, ceva, orice. Pe site-ul şi aşa greu navigabil al Primăriei Capitalei nu este prezentată nici o informaţie referitoare la acest aspect. Dezbaterea cică se încheie mâine, 17 septembrie. Se continuă, aşadar, obiceiul de a face totul pe sub mână - iar când vine vorba de un Memorial al Holocaustului interesele sunt cu atât mai multe şi mai mari. Sărmana Ţeapă din Piaţa Revoluţiei a încasat atât de multe încât zău, am putea-o numi martiră. Însă după cum văd proiectul, memorialul ăsta are toate şansele să fie mult mai hidos şi mai degeaba. Va fi criticat? Probabil nu. Cu atât mai puţin în mass-media importante, se vor ridica poate două, trei voci contestatare însă vor fi rapid reduse la tăcere sub acuzaţia de antisemitism. Vorbim aici de vreo 3000 de metri pătraţi din inima Bucureştiului, între străzile Lipscani, Saligny, Brezoianu şi Mihai Vodă. Am să trec zilele astea să văd ce-i pe-acolo, e cumva teren viran? Că cică voia Videanu să facă parcare subterană.
În sfârşit. Monumentul n-am să-l critic acum, căci va fi greu să nu deviez în “a fost Holocaust în România?”, chestiune care la drept vorbind, mă depăşeşte. Critic însă atitudinea Ministerului Culturii.

Acest Minister al Culturii care se arată atât de dornic să construiască un monument în memoria evreilor şi a ţiganilor ucişi în Holocaust, exercitând presiuni pe la Primărie să elibereze odată autorizaţiile alea, dar care face totuşi atât de puţin pentru a asigura preţuirea culturii româneşti autentice. M-a pornit fotografia asta

făcută în Kiev, Ucraina, găsită printr-un link pornind de la un articol al lui DeCe. În imagine este un monument în cinstea unui iubit actor de comedie care obişnuia să-şi plimbe câinele prin parcul respectiv. Simplu dar atât, atât de de efect. Un monument sincer, fără pretenţii de profunzime, fără înţelesuri absconse, pur şi simplu un omagiu adus unei persoane preţuite de conştiinţa publică. Noi de ce nu avem aşa ceva? La noi de ce nu se poate, fi-r-ar să fie?! Tot mâine, pe 17 septembrie, se împlinesc 8 ani de la trecerea în nefiinţă a inegalabilului Dem Rădulescu. Îşi va aminti cineva? I se va dezveli vreo statuie? Va primi vreo stradă numele său?

Nu, normal că nu. Noi suntem preocupaţi cu Băsescu şi Vadim, cu Mutu şi Becali, cu Geoană care dansează pe litoral, cu sânii Simonei Sensual. Restul?
Mai există şi altceva…?

Şi nu, nu vă speriaţi că vedeţi sigla MTV căci e de bine.
Mai demult, prin aprilie, trupa byron susţinea un concert inedit în Bastionul Măcelarilor din cetatea medievală Târgu-Mureş. Formula era 100% acustică, formaţia fiind acompaniată de un cvartet de coarde şi avându-i ca invitaţi pe Gyergyay Szabolcs, fostul basist, Paula Seling şi maestrul Alexandru Andrieş. Acel concert a fost filmat întru realizarea unui DVD, pe numele său Acoustic Drama, şi iată că începutul lunii octombrie ne va aduce lansarea acestuia.
Cu acest prilej, byron vor porni într-un scurt turneu de promovare al cărui start se va da vineri, pe 10 octombrie. Aşadar:

Vineri, 10 octombrie, orele 20:00 la Palatul Copiilor

B Y R O N
Concert unplugged care deschide turneul de promovare a DVD-ului Acoustic Drama.
O experienţă complet acustică asigurată de pian, contrabas, chitare acustice şi tobe, acompaniate de viori, violă şi violoncel.

Invitaţi speciali:
Alexandru ANDRIEŞ şi Paula SELING.

Biletele se pun în vânzare din 16 Septembrie 2008 prin reţeaua magazinelor Diverta, la magazinul Muzica, precum şi online prin www.ticketpoint.ro , www.bilete.ro , www.myticket.ro şi www.blt.ro. Preţul unui bilet este de 45 RON.

Evenimentul este organizat de Kompas Events şi va fi promovat la greu pe MTV începând cu 4 octombrie - stay tuned, aşadar, pentru ştiri, sneak peeks şi behind-the-scenes goodies! Informaţii mai pot fi găsite şi pe site-ul oficial al trupei, aici, şi pe pagina lor de MySpace.

Pe doritorii de bilete îi sfătuiesc să se mişte repede :)