Scobitori de porţelan

E ciudat să afli lucruri pe care n-ar fi trebuit să le ştii. Gives you a rather unique insight on the way things function.

_________________________________________________________

Da, se pare că am o chestie cu posturile scurte these days. Ceea ce e de-a dreptul ciudat, având în vedere că n-am prea avut cine ştie ce realizări monumentale în ultima vreme.

_________________________________________________________

Cum căcat măăă, să fii om normal şi să traduci “Firefly” prin Mercenarii universului?!?!?! I mean, directorilor ăştia de programe or whatever le fac câte-o lobotomie înainte să-i angajeze? Fiindcă da, cică serialul ăla s-a difuzat şi pe la noi. PRO TV, am senzaţia. But wait, things only get better! Ia uite ce-are Cinemagia de zis despre Serenity.

Cãpitanul Malcolm Reynolds, un veteran dintr-un rãzboi civil intergalactic…

Dudes! I’m only gonna say this once, so be focused: galaxie ≠ sistem solar.
Then we have another jewel:

Cei doi erau dezertori ai coalitiei care domina universul…

Ok, pe lângă faptul că “dezertori” este incredibly far-fetched… Bă! Voi vă auziţi?! Întâi o daţi cu galaxia, acum cu universul? Dudes! Cum să subliniez asta mai apăsat?! E un amărât de sistem solar!
M-aş fi legat şi de faza cu “naţiunea Reaver”, I mean really now, naţiune, wtf?! dar nu-mi mai bat capul. Ideea e că unii oameni au nevoie urgentă de noţiuni elementare de astronomie ca să aibă idee despre ce dracu vorbesc când scriu 3 paragrafe amărâte despre un film. Şi eventual, doar eventual, să şi vadă filmul ăla înainte. Ha!

Anyway… cred că o să fac un post întreg despre tradiţia de a traduce titlurile filmelor în cel mai stupid mod.
Which reminds me, abia aştept să văd episodul de mâine din Steaua de Luptă a Galaxiilor. Deşi precis nu pun mâna pe el mai devreme de sâmbătă.

Note to self:
Ai grijă de scaunele de birou mai ceva ca de ochii din cap, banii din portofel şi mă rog, înţelegi ideea. Pentru că dacă ajungi cumva în situaţia să trebuiască să-ţi cumperi altul, ai dat de dracu’.

We all so desperately crave for one tiny spark of magic in our lives.
Yet when it shows up, we smother it and pretend we didn’t see a thing.

Such a paradox is our nature.

Fiindcă am văzut că suntem absolut incapabili să răspundem la câteva întrebări simple şi de bun simţ, am început să ne punem întrebări din ce în ce mai complicate pentru a ne amăgi că, totuşi, ştiinţa noastră nu este în zadar. Trist este că nici măcar la întrebările complicate nu răspundem vreodată cu adevărat, decât poate prin alte întrebări şi mai complicate.