Scobitori de porţelan

Încotro presa, whăăăăăăiii?!
Aşa, înapoi la subectul care este. Deci cică pe anul ăsta aşa dau drumul meseriaşii de la U2 la albumul nou, ultimul album de album de după How to Dismantle an Atomic Bomb din 2004. Beton, ştiam eu deja de chestia asta, mai ales cu Cri (hello Cri :-h ) având grijă să mă ţină mereu la curent, dar un articol întreg despre asta e oricând binevenit. Aşadar voilà articol de azi din Jurnalul Naţional.
Da, la prima vedere pare totul oke, de fapt acum chiar e totul oke, însă ia uite mai pe la amiaz’ aşa cum nu era.

Fantastic băi, cum naiba, din toaaate pozele care-s de găsit “pe net” cu oamenii ăştia, tocmai pe aia or găsit-o? Care nici măcar nu-i a lor? Fiindcă nu, e de fapt coperta unui EP din 1991 al unei formaţii care se cheamă Negativland. Şi care, ulterior, şi-au cam luat-o pe coajă pe la procese şi alte alea de la adevăraţii U2, care desigur n-au găsit amuzant ca trupeţii ăştia să-şi facă de cap pe melodia lor I Still Haven’t Found What I’m Looking For. Deci uite, pam-pam, cum mai aflu eu chestii despre formaţia asta. Cred că de fapt ar trebui să le mulţumesc ăstora de la JN, nu?
În sfârşit, cum le-am transmis şi lor, 5 minute de research n-au omorât pe nimeni so far.

Mă rooog, în altă dezordine de idei, cică mi-a venit statementul of results de la CAE. Şiii, după toate aparenţele, cică am luat…
Dar vom vorbi despre aceasta în episodul următor.

Şi nu, nu e vorba despre mine, ci despre prietenul nostru drag. Vă era dor de el? Ia mai poftim, ajunge pentru toată lumea:

Mergeam eu liniştit pe stradă, reculegându-mă după cele 7 ore de CAE prin care trecusem. Şi la un moment dat, cum mergeam eu cu ochii în asfalt între Unirii şi Sf. Gheorghe, am un subit déjà-vu.
This looks suspiciously familiar, doesn’t it?
Să ne pregătim de invazie?

Aseară pe la Piaţa Romană, pe una din chestiile alea pe care se lipesc în continuu afişe dar niciodată nu se dau jos.

Chiar îmi pare rău de individul ăsta. Dacă ar fi ştiut el că a trecut la nici 100 de metri de OTV…
Serios acum, să mă uit zilele astea la Dan Diaconescu, poate are ăsta noroc şi ajunge în cele din urmă unde trebuie. Iar atunci ne vom da cu toţii seama cam ce gusturi în domeniu are Diavolul. Can’t wait.