Summernight City
(Entry-ul meu pentru a doua etapă a concursului bloggerilor. Vedeţi articolul, votaţi-l şi lăsaţi un comentariu aici. Mersi :) )
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am un bac şi-o admitere de dat anul ăsta aşa că noaptea DORM.
Sau învăţ.
Aşa că pentru mine Bucureştiul nu-şi deschide porţile spre distracţie.
Aha.
Mai ştiu eu lume care pierde nopţi prin cluburi şi baruri, la aniversări sau concerte, la petreceri unde se beau bere şi vin şi tequila şi, mai nou, vin fiert sau ţuică fiartă. Aşa, de sezon. Mai ştiu eu oameni care se strâng în cluburi micuţe cu podeaua de lemn, gen Live Metal, la concerte nepromovate ale unor trupe obscure de rock sau metal şi se bestializează şi dau din cap şi fumează şi râd şi beau bere. Iar apoi când termină berea mai dau din cap şi mai aprind o ţigară şi mai spun un banc şi mai iau nişte bere, în pauza dintre trupa din deschidere şi headliner. Mai ştiu şi oameni care preferă să poarte o conversaţie şi să bea o cafea sau un ceai sau un cocktail având pe fundal jazz de toate soiurile sau poate ceva ambiental, experimental, avangardist. Cunosc şi pe unii cărora le place să meargă la seri de folk, unde toată lumea e prietenă cu toată lumea iar chitara îşi depăşeşte statutul de instrument devenind mai degrabă o extensie a personalităţii şi a spiritului artistului.
Timp să ai.
Oricum, în ceea ce mă priveşte, cel mai fain punch se bea în Casablanca, cea mai dezgheţătoare ciocolată caldă e de găsit La Margine, cel mai răcoritor Tea Shake îl are Metocul, Green Hours este neîntrecut în materie de cocktail-uri asociate cu muzici care de care mai interesante, uneori poate chiar live, iar când e să fie o noapte de rock sau de metale, tot the good ol’ Jack rămâne de bază, cu tot cu berea lui scumpă - dar atmosfera contează, şi lumea cu care eşti, şi muzica. Iarna, un vin fiert lângă soba din Jack poate căpăta valenţe de basm. Iar vara, dacă te mişti repede, poate ai norocul să găseşti un loc în grădină, la lumină de lumânări şi bâzâituri de ţânţar. Iar dacă norocul tău este încă şi mai mare, vei nimeri acolo într-o noapte în care Tamango dă un recital - numai ţambal, voce hârşită de ţigan şi suflet. Şi atunci ai să priveşti, fie şi numai pentru câteva clipe, lumea cu totul altfel.
Sau dacă nu, poate ai alt noroc, acela de a fi în oraş odată cu Negură Bunget şi de a prinde unul din rarele lor concerte în Old School sau în Live Metal. Cunoscătorii ştiu deja că aşa ceva nu se ratează, însă nimeni nu ar putea să-ţi explice exact ce anume îi îndeamnă să revină ori de câte ori e posibil spre a-i vedea pe timişoreni. Dacă vei asista la aşa ceva şi nu vei pleca din primele zece minute pe motiv de “zgomote imbecile de satanişti nespălaţi” atunci poate ai să înţelegi şi tu. Iar la rockoteca de după vei reveni, încet încet, înapoi în lumea reală, printre prieteni şi fellow metalheads, încercând în acelaşi timp să păstrezi în tine din atmosfera din timpul concertului.
Sau dacă nici Negură nu e, atunci precis (…)
