Bună seara, Bucureşti
Salvările n-au odihnă la nici o oră.
Se pare că nici eu, de vreme ce constat treaba asta. Un rest de ciocolată, un pahar de apă care odată, demult, a fost minerală şi un telefon care nici de-al naibii nu mai vibrează. Plus o lumină prea puternică ce se cere stinsă. Episoade de X-Files care stau cuminţi la rând să fie scrise pe suporturi optice întru eliberarea hardului de poveri împovărătoare, mărunţiş aruncat de-a valma pe noptieră şi câteva poze împrăştiate. Afară e o noapte de ceaţă, o noapte portocalie, un portocaliu stins, întunecat, de foc mocnit. Noapte de jar cu oameni de zgură şi cer de catran. Noapte de ciocolată amară, cu temeri reci sărutându-mă pe gât şi cuibărindu-mi-se leneş în subconştient. Şi parcă toate sunt bizare în noaptea asta bizară de februarie, când parcă nici cerul de deasupra, aşa negru şi lipsit de stele, nu mai e cer.
Are să-mi fie dor de oraşul ăsta pentru câteva zile - primăvara poate fi atât, atât de fascinantă când răzbeşte printre ziduri părăginite şi pavaje prăfuite. Iar primăvara este aproape.
Bună seara, Bucureşti. Acum că te-ai trezit, în sfârşit, la lumina cazinourilor, a cafenelelor cu program prelungit şi a cluburilor de noapte, furnicar cosmopolit, ireverenţios şi promiscuu, fac o plecăciune în faţa ta.
McSorcistul loveşte înapoi
Mergeam eu liniştit pe stradă, reculegându-mă după cele 7 ore de CAE prin care trecusem. Şi la un moment dat, cum mergeam eu cu ochii în asfalt între Unirii şi Sf. Gheorghe, am un subit déjà-vu.
This looks suspiciously familiar, doesn’t it?
Să ne pregătim de invazie?

McSorcistul
Aseară pe la Piaţa Romană, pe una din chestiile alea pe care se lipesc în continuu afişe dar niciodată nu se dau jos.

Chiar îmi pare rău de individul ăsta. Dacă ar fi ştiut el că a trecut la nici 100 de metri de OTV…
Serios acum, să mă uit zilele astea la Dan Diaconescu, poate are ăsta noroc şi ajunge în cele din urmă unde trebuie. Iar atunci ne vom da cu toţii seama cam ce gusturi în domeniu are Diavolul. Can’t wait.



