Alternatives
- Ce faci de 1 mai?
- /:)
Şi iată că a venit deja, mama lui, ceea ce înseamnă că au mai rămas mai puţin de două luni până nu dau bacul. Yey.
În altă ordine de idei, ar cam trebui să scriu mai des, deci m-auzi, scrie MAI DES, sau mai mult, sau înţelegi tu. Pentru că dacă scriu mult, nu neapărat şi bine, îmi dau mie senzaţia că nu pierd vremea în cel mai groaznic mod cu putinţă, ceea ce, de fapt, fac. Dar în fine.
Am ajuns într-o fundătură cu blogul ăsta, în caz că n-a observat nimeni mă dau eu în vileag. Cam de vreo lună îşi tot pierde din consistenţă, dar de pe la ultimele posturi a început s-o ia la vale serios. Poate-l redresăm. Poate nu. Poate trebuie numai să se ducă perioada asta relativ idioată prin care trec. Sau poate-s numai eu ciudat şi-mi imaginez chestii, iar calitatea posturilor e cum n-a mai fost, iar numărul de cititori a luat-o prin acoperiş.
Dar stai bă.
Ai febră?
I mean, tocmai de chestia asta am jurat eu, în tăcere, la început de tot, că n-are să-mi pese. “Calitatea posturilor”, auzi, wtf, am înnebunit? Te pomeneşti că mă transform încet dar ireversibil într-un blogger d-ăla top-class, A-rated, cream of the crop, care-şi măsoară calitatea vieţii după numărul de unici pe secundă. Sau stai, că zic tâmpenii, la ăia-i vorba despre “cantitatea posturilor”, să am pardon.
Oricum ar fi, dacă mă vedeţi vreodată că-mi pun Adsense împuşcaţi-mă. Adică ffs, it’s just… no.
Aşa, what else?
Aaa, e Anathema luna asta! :D *happy dance*
Iar în cele din urmă cred că-mi bag picioarele în Metallica şi-mi păstrez bruma de cash fie pentru investiţii pe termen mai lung (I so need new speakers - mă gândeam la ceva 2.1, sugestii, ponturi?) fie pentru cine ştie ce alte concerte trăsnet or mai avea loc prin toamnă. Sau de ce nu, pentru o fugă prin Europa vara asta, după examene and stuff - căci eu nu plec precum o face Jeg, deşi pentru faza asta I hold him in my greatest respect.
Dar până atunci stăm şi ne reamintim ce mişto e Alternative 4, ne gândim că parcă Judgement e încă şi mai tare, ronţăim cereale dubioase, ne enervăm pe infraroşul de la telefon că merge când are el chef, care nu se sincronizează mereu cu când am eu nevoie, scriem, citim, râdem, glumim dar niciodată, sub nici un chip nu părăsim incinta.
Şi aşa, as a side note, Cristos s-a înălţat! :D
