Scobitori de porţelan

Băi ce cititori îmi sunteţi.
Adică io stau şi bazaconizez despre antene GSM şi concerte Kumm şi alte alea, când esenţialul, oameni buni, esenţialul îmi piere din vedere. Iar voi nu-mi atrageţi atenţia! Sau mă puneţi la încercare?

Pentru că mi-am dat seama de o fază. Acum o săptămână şi ceva, s-a făcut un an de zile de la primul post de pe ist blog. Iar nimeni nu a suflat o vorbă! Tre’să m-apuc să ţin o agendă.
Iată cum începea istoria, oameni buni, acum un an şi puţin mai mult. Pe-atunci aveam eu o mare dilemă existenţială, la drept vorbind încă o mai am, dar nu mai ziceţi la nimeni. Şi iată cum a trecut un an, fantastic, iată cum am prins puţin, puţin de tot rădăcini în spaţiul ăsta virtualo-mioritic, iată cum am reuşit să cunosc unii oameni mişto de tot. Am început, ca mai tot creştinul, pe blogspot, între timp m-am alăturat şi unei comunităţi, alţi oameni faini, şi uite cum a ajuns fiţuica asta virtuală să prindă o viaţă a ei. Prin voi, ăştia o sută de mii de oameni care treceţi pe-aici zilnic. Vă mersi.

De spus n-ar mai fi mare brânză. Pământul se învârte în continuare, “Tânăr şi neliniştit” se mai filmează iar apă pe Dâmboviţa mai e destulă. Să ne-avem cu bine.

Ah, şi înainte de asta. M-a trăsnit o chestie d-asta aniversară, cheesy, chiar înainte să dau Publish. Întrebare. Fază. Idee. You name it. And it goes like this:
Ce înseamnă pentru voi scobitorile de porţelan?

Be creative.

This entry was posted on Wednesday, March 19th, 2008 at 10:19 pm and is filed under Internet. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.