Scobitori de porţelan

Vedeţi că are Facultatea de Litere de la Universitatea Bucureşti porţi deschise, de luni adică 17 până mai încolo în cursul săptămânii. Aviz amatorilor, se petrec unele chestii chiar interesante.
À cette occasion, cei de-acolo (am înţeles că ar avea nişte fani în rândurile oamenilor mai însemnaţi din conducere, heheh) s-au gândit să-i aducă pe cei de la Kumm ca să promoveze mă rog, ce-i de promovat pe-acolo, activităţile ce urmează să se desfăşoare şi alte alea. Foarte fain, aduci tineretul la muzică şi printre 1000 de feţe le mai explici şi cam ce-i cu facultatea şi de ce e mişto să păşească zilele astea pe porţile alea deschise. Îmi plac oamenii cu genul ăsta de abordări.

Aşa că a fost cam o oră şi ceva de Kumm, puţin pentru un concert concert dar numai ok pentru o reîncărcare de baterii înaintea unei zile naşpa.
Pfoai de mine, ce poate să-mi scârţâie scaunul.
Locul de desfăşurare, curtea interioară a facultăţii, mi s-a părut absolut genial ales - acustică faină, loc numai bun pentru vreo sută şi ceva de oameni, poate chiar două, iar cineva acolo sus, fie înger fie clown, a avut grijă ca vremea să fie ţuţ. În plus, cineva responsabil cu atmosfera mai lansa din când în când la aer nişte balonaşe de săpun ce se lăsau purtate de vânt deasupra mulţimii şi printre oameni şi pe scenă, de unde străluceau a vis frumos de primăvară în bătaia reflectoarelor până când nu mai rezistau şi sucombau sub privirile curioase ale spectatorilor “uiteee, ce sweet!” care ajungeau să le simtă, mai apoi, pe chipuri sub formă de pulbere fină şi răcoroasă şi parfumată. Băi, fain.

S-au cântat multe piese noi, vreo patru sau cinci, între care un Ţânţar ;)) şi una cu S care nu mai ţin minte cum se numea, dar dau un refresh la memorie mâine şi vă spun (Cri’s got playlist, I’m so proud of her). [update: Sitar îi zice :) ]
Am constatat că Freeze e prea tare, contagioasă cum n-am mai resimţit-o decât pe Hear Myself (care nu fu, de altfel am senzaţia că nici n-o mai prea cântă, which is a terrible shame), iar în general albumul nou se anunţă a fi tare interesant, undeva între eleganţa de pe Different Parties, vioiciunea lui Freeze şi tonurile mai întunecate de pe One Life Left sau Just to Tell.
Am avut în acelaşi timp parte de un 1000 de chipuri reuşit cum nu mai credeam că se poate, şi de Butterflies!
Deci cum să vă spun, Butterflies!
Adică da, deci mă-nţelegeţi, nu? Butterflies! *does the happy dance*

Curse a rupt cam tot, vă prezentăm noul chitarist, Cătălin!, iar spre final am avut parte şi de o porţie de febră galbenă care-a prins tocmai bine, că se făcuse cam friguţ de la o vreme. Sorin a fost şef pe fretless, Andras pe clape, pe Eugen l-a părăsit la un moment dat o coardă şi am avut parte şi de One for Each Day, de Iordache nu mai are rost să zic nimic, cred, pen’că genialitatea lui e deja cum să spun, axiomatică. Iar Cătălin era chiar simpatic când încurca versurile, şi o cam făcea, fie vorba între noi. Dar dacă muzică bună e şi oameni faini şi atmosfeeeră şi…
Bweaaah, nu mai contează.
Şi mă bucur enorm că urmează să plece pentru o lună or so prin Străinezia, să arate şi altora cam ce chestii faine se fac pe-aici.

Iar până se întorc noi avem porţi deschise la Litere, nu uitaţi că de la asta am pornit :D Şi mai avem şi altele, le descoperim pe parcurs.
Se există şi poze, muchas gracias Adi, dar momentan tre să dorm, deci zilele astea.
There are snowflakes in my toothpaste.

Later edit: Poze, cum am promis :) by Adi, Irina, Cri and myself. Enjoy.

This entry was posted on Tuesday, March 18th, 2008 at 12:53 am and is filed under La spatele locului, Muzică. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.