Oraş pierdut în fum
Cică eram eu azi pe la prânz la Universitate, îndreptându-mă spre casă.
Bine, dacă o luăm şi facem un calcul, era mai târziu de prânz, vreo unu şi ceva. Un soare primăvăratic scânteia pe cer, era cald, plăcut, zi de primăvară, ce să mai! Şi am constatat, pentru a enşpea oară, că la urma urmelor trăiesc într-un oraş urât, cu sclipiri de eleganţă din când în când, cu sporadice pete de culoare, dar în esenţă urât. Cenuşiu peste tot, un cenuşiu uniform, prăfuit, în care ne complacem de nu ne vedem. Noroi cât cuprinde, dâre de zăpadă jegoasă pe ici pe colo, maşini îngrozitor de murdare parcate de-a-mboulea fix în mijlocul trotuarului, puhoi de oameni pe stradă dintre care prea puţini prietenoşi, cu un licăr de ceva în privire. Un oraş trist, al naibii de trist, sufocat, meschin, prăfuit, spoit ca un decor de operetă, pentru menţinerea unor aparenţe, dar clădit pe o esenţă murdară. Estetic vorbind, cel puţin. Nu-i nimic estetic în oraşul ăsta, nici un bun-simţ al formei, al culorii, totul e o debandadă înnoroiată şi sufocantă din care parcă abia aştepţi să ieşi, ajungând acasă. Paradox.
Am observat de atât de multe ori chestia asta, şi mă macină, mă omoară - sunt eu ciudat, sau noi românii chiar nu avem nici un strop de ochi pentru frumos? La urbanism mă refer în special când zic chestia asta. Avem atât de puţine locuri în oraş despre care putem spune că sunt frumoase, şi tocmai pe alea parcă ne chinuim să le jerpelim şi mai tare. Totul se degradează, ce lucrări de reparaţie/întreţinere se mai fac se fac în cea mai desăvârşită bătaie de joc iar la sfârşitul zilei noi rămânem cu noroiul dintre bordurile de marmură.
De câteva luni se sapă în oraş ca să se bage cabluri subterane. Lăudabilă iniţiativă, la naiba, mă bucur că la un moment dat avem să scăpăm de tonele de cabluri ce stau agăţate peste tot, dar evident că treaba asta trebuie să se facă în cel mai românesc stil posibil, nu? Aşa că hai să săpăm noi şanţuri ziua în amiaza mare în Piaţa Universităţii, că tot e o grămadă de lume care trece pe-acolo, să ne vadă barem şi pe noi cum muncim. Şi fi-r-ar al naibii, cum munceau! Cel puţin la unul din şanţuri erau vreo 15 indivizi strânşi, şi nu exagerez. Însă din toţi, numai unul stătea efectiv în şanţ şi dădea la târnăcop, ceilalţi pur şi simplu stăteau grămadă sprijinind cazmalele şi râdeau şi dădeau indicaţii. Păi cu productivitatea asta debordantă nici nu mă mai mir de ce orice amărâtă de lucrare durează în jur de un an. Ce zicea Videanu vara trecută, că până în noiembrie toate lucrările de pe arterele majore or să fie gata? Halal să-i fie!
Iar odată cu îngroparea cablurilor desigur că oraşul are nevoie şi de stâlpi noi pentru iluminat - cu asta aş fi fost de acord, stâlpii de beton n-au prea fost niciodată pe gustul meu, însă măcar să-i fi înlocuit cu ceva mai plăcut ochiului, nu cu nişte crochete de aluminiu! Serios, păi dacă o luăm aşa mai că-i preferam pe ceilalţi, ăia măcar mai puteau fi văruiţi în alb, în schimb ăştia sunt condamnaţi pe viaţă la gri. Bleah.
Şi altă chestie pe care nu pot s-o pricep - aţi observat că în multe intersecţii s-au schimbat semafoarele? Semafoare care, de altfel, funcţionau fără nici o problemă. Mă refer în special la cele cu temporizator de pe Magheru şi împrejurimi, cu care chiar mă obişnuisem. Dar noi nu, în loc să le introducem şi în alte zone din oraş, le scoatem şi p-astea dracu’ ştie de ce, ca să le schimbăm cu altele care mă rog, îşi fac treaba, dar de care nu era nevoie! Cine a mai luat bani şi pe chestia asta? Chiar nu-i dă lui Videanu încă puşculiţa pe-afară? Şi bineînţeles că semafoarele alea chioare la care nu mai distinge nici naiba roşul de galben şi galbenul de verde şi care probabil au mai mult de zece ani sunt încă pe poziţii. Adică e un fel de asfaltăm Magheru de 3 ori în 4 ani, pe când nişte amărâte de străzi dintr-un cartier de blocuri comuniste (aviz ilustrului domn Vanghelie, că se-ntâmplă pe tarlaua lui!) n-au văzut asfalt cred că de când au fost construite.
Aşa că doamnelor, domnilor, anul ăsta e momentul să-i zburăm pe cotcodacii ăştia din primării. Doar să nu cumva să-l aducem pe Prigoană, că ne-am pecetluit.
