Pe fugă…
…mi-am amintit că acum vreo 1000 de ani Împăratul Vasile mi-a făcut cinste cu o leapşă, aia pe care cred că vreo 5/4 din toţi ăştia care scriu pe bloguri au primit-o în ultima vreme. Nu ştiu cum naiba fac de mereu răspund cu întârziere, sunt groaznic la chestiile astea, parol!
Instrucţiuni de folosire: Se ia prima carte care pică-n mână şi se deschide la pagina 123 şi se scriu nişte fraze de-acolo. Adică primele 5 de după primele 5, dar astea deja-s detalii de procedură.
Ce te faci însă dacă respectiva carte n-are 123 de pagini? ;))
Eh, din fericire nu e cazul. Rejoice aşadar.
“Am de gând să-l invit pe Cottard împreună cu ducesa de Vendôme”, spunea el râzând doamnei Bontemps, cu aerul lacom al unui om pofticios care intenţionează şi vrea să încerce să înlocuiască într-un sos cuişoarele cu piper de Cayenne. Ori, acest proiect care avea să pară cu adevărat hazliu, în vechiul înţeles al cuvântului, soţilor Cottard, avea darul să o scoată din sărite pe doamna Bontemps. Swann o prezentase curând ducesei de Vendôme, ceea ce ea găsise atât de plăcut pe cât de firesc. Posibilitatea de a se lăuda cu această cunoştinţă soţilor Cottard povestindu-le întâmplarea nu fusese latura cea mai puţin savuroasă a plăcerii ei. După cum noii decoraţi ar vrea să vadă închizându-se numaidecât robinetul decoraţiilor, doamna Bontemps ar fi dorit ca după ea nimeni pe lume să nu mai fie prezentat principesei.
La umbra fetelor în floare (În căutarea timpului pierdut III), vol. 1 - Marcel Proust
Dau mai departe cui n-a trecut prin asta încă, deşi puţin probabil că mai există cineva :D
February 20th, 2008 at 7:51 pm
presupun ca incepi sa le numeri de la capat, sau incepi sa numeri in sen invers, probabil e ceva la latitudinea blogerului lepsuit
February 20th, 2008 at 9:13 pm
spatiu alb, ce naiba :D
ca in cartea aia cu “Tot ce stiu barbatii despre femei”.