Bună seara, Bucureşti
Salvările n-au odihnă la nici o oră.
Se pare că nici eu, de vreme ce constat treaba asta. Un rest de ciocolată, un pahar de apă care odată, demult, a fost minerală şi un telefon care nici de-al naibii nu mai vibrează. Plus o lumină prea puternică ce se cere stinsă. Episoade de X-Files care stau cuminţi la rând să fie scrise pe suporturi optice întru eliberarea hardului de poveri împovărătoare, mărunţiş aruncat de-a valma pe noptieră şi câteva poze împrăştiate. Afară e o noapte de ceaţă, o noapte portocalie, un portocaliu stins, întunecat, de foc mocnit. Noapte de jar cu oameni de zgură şi cer de catran. Noapte de ciocolată amară, cu temeri reci sărutându-mă pe gât şi cuibărindu-mi-se leneş în subconştient. Şi parcă toate sunt bizare în noaptea asta bizară de februarie, când parcă nici cerul de deasupra, aşa negru şi lipsit de stele, nu mai e cer.
Are să-mi fie dor de oraşul ăsta pentru câteva zile - primăvara poate fi atât, atât de fascinantă când răzbeşte printre ziduri părăginite şi pavaje prăfuite. Iar primăvara este aproape.
Bună seara, Bucureşti. Acum că te-ai trezit, în sfârşit, la lumina cazinourilor, a cafenelelor cu program prelungit şi a cluburilor de noapte, furnicar cosmopolit, ireverenţios şi promiscuu, fac o plecăciune în faţa ta.
February 5th, 2008 at 11:00 pm
imi place .