Book rubble
Aici, până acum foarte puţin timp, era o bibliotecă. Era fain să ai permis acolo - în ciuda condiţiilor precare de funcţionare, bibliotecara era mereu amabilă, primindu-te cu un surâs şi fiind mereu dispusă să te ajute. Dacă nu erai grăbit şi găsea în tine un interlocutor agreabil, aveai şanse să afli cam cât de grea poate fi o viaţă petrecută printre cărţi. Rareori au ţinut cărţile de foame, şi numai în cazuri extreme ar fi putut ţine de cald. Iar de căldură nu putea fi vorba; în special iarna, biblioteca aceea întunecată şi umedă avea un talent fantastic de a se încălzi numai din sufletele celor care îi treceau pragul. Dar degeaba, căci din aceştia erau din ce în ce mai puţini. Şi cum atunci când toate condiţiile prielnice sunt întrunite unele lucruri pur şi simplu se întâmplă, iată că în cele din urmă biblioteca Dimitrie Cantemir a murit.
Sunt curios ce-o să se întâmple de-acum încolo. Este foarte puţin probabil ca Ministerul Culturii să se fi sesizat asupra condiţiilor cel puţin nefaste în care funcţiona biblioteca aceea şi, văzând că o reabilitare a sediului vechi ar fi fost anevoioasă spre imposibilă, să fi ales construirea unei noi biblioteci în loc. Nu, nu-mi fac iluzii. Ministerul este prea preocupat să-i restituie lui Mihai I toaaate castelele şi terenurile pe care nu le-a posedat niciodată, iar printre picături se mai ocupă şi de recuperarea viorii lui Ion Voicu sau amplasarea de monumente aberante prin capitală. Cel mai probabil în locul acela se va ridica în timp o clădire de birouri, cu faţada de sticlă şi oţel şi înaltă de vreo 15 etaje, care se va armoniza perfect cu locuinţele vechi, mare parte dărăpănate, micuţe şi neîngrijite din jur. Sau poate cine ştie, va apărea acolo încă un cazino din acelea care au împânzit toată ţara, cu firma colorată în verde, roşu şi galben. Alternativa extremă ar fi un sex-shop, cealaltă alternativă extremă ar fi un loc de joacă. Deşi, după cum au lăsat faţada dinspre stradă în picioare, parcă tot spre ideea cu blocul de sticlă mi se pare mai plauzibilă, că tot văd că se poartă.
La naiba, ştiu persoane care încă mai au cărţi împrumutate de acolo.
